Relatia pacient - medic este o relatie speciala, bazata pe intelegere, respect si incredere reciproca. De calitatea acestei relatii depinde in multe ocazii stabilirea unui tratament adecvat si individualizat al pacientilor, deoarece, asa cum suntem cu totii de acord, “nu tratam boli, ci bolnavi”. Comunicarea presupune doi interlocutori si mediul de comunicare dintre ei. Pentru ca o persoana sa “auda”ceea ce spune cealalta, trebuie indeplinite anumite conditii. De felul in care personalul medical, in special medicul, asculta ceea ce are de spus un pacient depinde acuratetea actului medical. Comunicarea va fi facilitata de o ascultare atenta, asertiva, care asigura pacientul ca medicul este interest de cele ce i se spun. Calitatea relatiei pacient-medic depinde nu doar de modul de comunicare ci si de efeicienta tratamentului prescris.

             Unul dintre punctele de interes ale oricarui pacient internat sau numai consultat, este sa afle cat mai multe informatii despre problema ce l-a adus la medic, un diagnostic, un tratament si in final implicatiile acestui diagnostic asupra calitatii vietii lui in continuare. Aparent este un lucru normal, firesc si usor. Insa de cele mai multe ori aceste informatii sunt transmise inadecvat (voi sau nevoit) putand crea mai multe probleme decat beneficii. Nu de putine ori practicienii aleg sa nu discute cu pacientii rezultatele si sa nu comunice diagnosticele pe care le considera cu influenta mare asupra calitatii vietii acestuia, deoarece nu au timpul necesar, sau  considera ca nu este pregatit pacientul pentru vestile ce urmeaza sa le primeasca. Un motiv important al evitarii discutiei cu pacientul este si faptul ca medicul nu se considera pregatit, deoarece aceasta discutie presupune o incarcare emotionala mare si pentru personalul medical.

             Plecand de la prevederea legala conform careia pacientul are dreptul de a fi informat asupra datelor medicale in ceea ce priveste diagnosticul, prognosticul si tratamentul, consideram ca nu mai e necesar sa ne intrebam DACA trebuie informat pacientul si ne punem problema CUM si CAND sa comunicam cat mai eficient datele pacientului astfel incat acesta sa le inteleaga corect si complet. Nu se neglijeaza nici dorinta pacientului de a sti sau refuzul acestuia de a sti diagnosticul sau, mai ales daca vorbim de boli incurabile.

             In Sectia de Ingrijiri Paliative a Spitalului de Recuperare Polaris Medical se acorda o importanta deosebita comunicarii cu pacientul si cu familia acestuia, in special fata de datele medicale, comunicarea diagnosticului, discutarea optiunilor de tratament si planificarea actiunilor legate de sanatatea pacientului atat pe durata internarii cat si la externare. Familia este considerata o parte importanta din echipa terapeutica a pacientului, de aceea este implicata in discutiile legate de conduita terpautica si luarea deciziilor alaturi de pacient.

             Pe langa respectarea aspectului legal privind dreptul pacientului de a fi informat, consideram si ca o comunicare reala cu pacientul, anticiparea reactiilor acestuia, explicarea trairilor lui fata de vestile date si disponibilitatea in continuare pentru lamuriri suplimentare, duce pe termen lung la o relatie buna medic pacient cu o crestere a aderentei la tratament, cresterea increderii in echipa medicala.

            Este de datoria echipei medicale sa afle CE STIE pacientul despre diagnosticul lui si mai ales CE VREA SA STIE legat de diagnostic, tratament si evolutie. Pe primul plan ramane dorinta pacientului de a cunoste sau de a nu cunoaste detalii. Totusi “adevar cu orice pret” nu inseamna comunicare eficienta. De aceea medicul isi rezerva posibilitatea de alegere a momentului comunicarii datelor si modul comunicarii acestora. Particularitatea abordarii multidisciplinare in Spitalul Polaris da posibilitatea evaluarii psihologice a pacientului inaintea comunicarii de vesti ce ar putea avea un impact emotional puternic si actiunile sa fie ghidate de rezultatul evaluarii. De asemenea medicul curant poate alege sa faca esalonat comunicarea datelor, treptat, de la simple la mai complexe, in mai multe zile, lasand pacientul sa prelucreze datele din ziua respectiva si sa aiba timp sa isi ridice alte intrebari si sa evalueze daca doreste sa stie mai mult. Nu este de neglijat nici aspectul spiritual in comunicarea cu pacientul, deoarece suferinta poate fi atat de natura fizica dar si spirituala sau combinata. In Spitalul Polaris avand sprijinul consilierului spiritual care intervine in sprijinul echipei medicale, in cooperare cu aceasta, informatiile sunt integrate in credintele pacientului facandu-le astfel sa devina mai usor de inteles.

            La polul opus, consideram ca lipsa unei comunicari reale si transparenta cu pacientul si apartinatorii duce la o pierdere a increderii in echipa medicala, izolarea acestuia, frustrare si scaderea increderii in tratamentul indicat.

            La finalul internarii e important sa verificam ce stie pacientul, cat a inteles din informatiile date, cu ce sentimente paraseste clinica fata de informatiile primite, cu ce informatii l-am mai putea ajuta dupa externare.