O caracteristica a ultimelor decenii usor evidentiabila este cresterea numerica a populatiei varstnice prin mai multe mecanisme – scaderea natalitatii, evolutia medicinii si cresterea sperantei de viata - rezultand o imbatranire demografica mult mai evidenta in tarile dezvoltate economic si de asemenea in Romania, la noi plusata de exodul tinerilor in afara.

                Astfel, necesitatea aparitiei si dezvotarii Geriatriei este tot mai mare, insa desi suntem o tara “cu traditie” legata de Geriatrie, suntem la inceput de drum cu organizarea acestei  specialitati. Totusi, faptul ca problemele imbatranirii sunt asezate de Organizatia Mondiala a Sanatatii intre primele probleme de sanatate ale lumii alaturi de problemele inimii, cancerul, SIDA si alcool arata clar necestitatea dezvoltarii Geriatriei.

                Cu toate astea sunt multe personane - inclusiv medici - care nu stiu ce este geriatria. Pe scurt cum Pediatrul este specializat pe problemele copilului, Internistul este specializat pe problemele adultului, Geriatrul este specializat pe problemele varstnicului. Inevitabil, vine urmatoarea intrebare – de la ce varsta se poate adresa un pacient Geriatrului? Orientativ, a fost aleasa varsta de pensionare- 65 ani, insa putem vorbi si de o preventie a anumitor boli specifice varstnicului si ceea ce numim noi o imbatranire reusita, asa ca adresabilitatea poate fi si de mai devreme. De asemenea, varsta pe care noi o numaram in ani este pur orientativa. Fiecare organism trece prin timp diferit, asa se face ca vedem persoane de 50 ani imbatranite si persoane de 75 ani foarte tinere. De aceea, o alta definitie a Geriatrului cred ca este ca Geriatrul este medicul care nu consulta pacientul dupa varsta din buletin si dupa varsta pe care o apreciaza in timpul consultatiei. O sa explic printr-un exemplu: nu o data am avut pacienti care se simteau tineri si doreau sa-si mentina gradul de independenta, functionalitatea, insa de fiecare data cand ajungeau la un medic, mai direct sau mai putin direct, raspunsul era “ e si varsta, ce mai vrem”.

                In geriatrie, permanent discutam despre calitatea vietii in raport cu cantitatea si mentinerea unui grad de independenta functionala cat mai buna.  Acest obiectiv nu se poate obtine decat cu o abordare multidiciplinara. In mediul unde imi desfasor activitatea la acest moment, avantajul major este o echipa medicala de calitate si cu o gama larga de specialitati, cu care in functie de problemele identificate  putem interveni rapid pentru vindecarea lor. In medicina anului 2016 este imposibil sa avem pretentia sa stim tot ca medici, de aceea pacientul este consultat, iar in functie de rezultate, investigatiile se aprofundeaza intr-o anumita arie.

                Ca si in alte specialitati, si in geriatrie se vorbeste de preventie. Pacientii varstnici din Romania sunt ghidati de cele mai multe ori dupa niste principii invechite - nu merg la doctor pana nu simt ca nu mai pot. Se si lauda cu faptul ca nu au fost niciodata la doctor. Aceasta atitudine duce de multe ori la diagnosticarea unor probleme in faze in care mare lucru nu se mai poate face. De aceea rolul familiei este sa intervina si sa-i sensibilizeze spre a merge periodic la evaluari de rutina. Un bunic sanatos ajuta familia jucandu-se cu nepotii, in timp ce parintii isi desfasoara alte activitati, pe cand un bunic cu probleme are nevoie de un ingrijitor, de multe ori incarcand familia cu probleme sociale si financiare.

                Ca si o concluzie: batranetea este o etapa a vietii care, daca o pregatim cu grija, poate fi la fel de placuta ca si cele ce o preced- copilaria si perioada de adult tanar.